Minoritatea poloneză
Istoric. Primele comunităţi poloneze distincte din spaţiul românesc au fost create la sfârşitul secolului al XVIII – lea când, odată cu destrămarea statului polonez independent, grupuri compacte de polonezi s-au stabilit în principal în Bucovina. Aşezarea polonezilor în Bucovina a condus, în timp, la apariţia a numeroase localităţi cu populaţie majoritar poloneză, precum Cacica, Soloneţu Nou, Poiana Micului, Pleşa, Bulai (Moara), Ruda (Vicşani), Păltinoasa – din judeţul Suceava, Tereblecea, Davideni-Zrab, Huta Veche, Pătrăuţii de Jos, Crăsnişoara Veche (regiunea Cernăuţi, astăzi în Ucraina). Numărul polonezilor din România a scăzut dramatic după cel de-al Doilea Război Mondial. Acest fapt s-a datorat, în special, repatrierilor în Polonia organizate de către statul polon. În România, la recensământul din anul 2002, 3 671 persoane s-au declarat etnici polonezi, din care aprox. 2600 sunt vorbitori ai limbii.
Reprezentarea comunităţii poloneze în viaţa publică este asigurată de Uniunea Polonezilor din România, care reuneşte paisprezece filiale. Dintre acestea, unsprezece se află pe teritoriul judeţului Suceava şi trei în câteva mari oraşe din România.
Uniunea Polonezilor din România, cu sprijinul statului român, se preocupă ca limba polonă să fie vorbită de un număr tot mai mare de persoane din rândul comunităţii. În comunităţi există diferenţe de grai fonetice, în funcţie de zona din Polonia din care provin. Locuitorii satelor Soloneţu Nou, Poiana Micului şi Pleşa vorbesc un dialect al limbii polone, cel al muntenilor din Czadca (în Polonia acesta a dispărut). Diferenţe de grai se observă în limba folosită de cei din Vicşani şi Moara. Refugiaţii din Bucovina de nord şi cei care locuiesc în oraşe folosesc limba polonă literară, comună. Copiii preşcolari şi elevii învaţă limba literară, dar în familie şi în relaţiile din cadrul comunităţii vorbesc în dialect.
Uniunea Polonezilor din România, cuprinde în prezent paisprezece filiale, din care unsprezece se află pe teritoriul judeţului Suceava (Cacica, Gura Humorului, Moara, Păltinoasa, Pleşa, Poiana Micului, Rădăuţi, Siret, Soloneţu Nou, Suceava, Vicşani) şi trei în oraşe mari din România (Bucureşti, Iaşi, Constanţa).
Limba poloneză este vorbită, fără limitări sau bariere, în aproape toate comunităţile polone din România - 2 755 de persoane au declarat că poloneza este limba lor maternă, conform datelor recensământului din 2002. Un număr mai mare de vorbitori există în comunităţile din judeţul Suceava.
In cadrul Uniunii Polonezilor din România activează organizaţii pe diferite profile - Organizaţia de Tineret, Organizaţia Femeilor Poloneze, Clubul Seniorilor.La activităţile acestora se vorbeşte limba poloneză.
Sursa : Alianța civilizațiilor
Istoric. Primele comunităţi poloneze distincte din spaţiul românesc au fost create la sfârşitul secolului al XVIII – lea când, odată cu destrămarea statului polonez independent, grupuri compacte de polonezi s-au stabilit în principal în Bucovina. Aşezarea polonezilor în Bucovina a condus, în timp, la apariţia a numeroase localităţi cu populaţie majoritar poloneză, precum Cacica, Soloneţu Nou, Poiana Micului, Pleşa, Bulai (Moara), Ruda (Vicşani), Păltinoasa – din judeţul Suceava, Tereblecea, Davideni-Zrab, Huta Veche, Pătrăuţii de Jos, Crăsnişoara Veche (regiunea Cernăuţi, astăzi în Ucraina). Numărul polonezilor din România a scăzut dramatic după cel de-al Doilea Război Mondial. Acest fapt s-a datorat, în special, repatrierilor în Polonia organizate de către statul polon. În România, la recensământul din anul 2002, 3 671 persoane s-au declarat etnici polonezi, din care aprox. 2600 sunt vorbitori ai limbii.
Reprezentarea comunităţii poloneze în viaţa publică este asigurată de Uniunea Polonezilor din România, care reuneşte paisprezece filiale. Dintre acestea, unsprezece se află pe teritoriul judeţului Suceava şi trei în câteva mari oraşe din România.
Uniunea Polonezilor din România, cu sprijinul statului român, se preocupă ca limba polonă să fie vorbită de un număr tot mai mare de persoane din rândul comunităţii. În comunităţi există diferenţe de grai fonetice, în funcţie de zona din Polonia din care provin. Locuitorii satelor Soloneţu Nou, Poiana Micului şi Pleşa vorbesc un dialect al limbii polone, cel al muntenilor din Czadca (în Polonia acesta a dispărut). Diferenţe de grai se observă în limba folosită de cei din Vicşani şi Moara. Refugiaţii din Bucovina de nord şi cei care locuiesc în oraşe folosesc limba polonă literară, comună. Copiii preşcolari şi elevii învaţă limba literară, dar în familie şi în relaţiile din cadrul comunităţii vorbesc în dialect.
Uniunea Polonezilor din România, cuprinde în prezent paisprezece filiale, din care unsprezece se află pe teritoriul judeţului Suceava (Cacica, Gura Humorului, Moara, Păltinoasa, Pleşa, Poiana Micului, Rădăuţi, Siret, Soloneţu Nou, Suceava, Vicşani) şi trei în oraşe mari din România (Bucureşti, Iaşi, Constanţa).
Limba poloneză este vorbită, fără limitări sau bariere, în aproape toate comunităţile polone din România - 2 755 de persoane au declarat că poloneza este limba lor maternă, conform datelor recensământului din 2002. Un număr mai mare de vorbitori există în comunităţile din judeţul Suceava.
In cadrul Uniunii Polonezilor din România activează organizaţii pe diferite profile - Organizaţia de Tineret, Organizaţia Femeilor Poloneze, Clubul Seniorilor.La activităţile acestora se vorbeşte limba poloneză.
Sursa : Alianța civilizațiilor
Bulai – astăzi cătun al satului Moara, la 8 km. de Suceava. Întemeiata la sfârșitul sec.XIX de către agricultori sosiți în căutare de pământ si condiții mai bune, probabil după calamitățile din împrejurimile localității Rzeszów. Copiii învață limba polona în Școala Generala, îndrumați de 12 ani de către profesori din Polonia. În anul școlar 2005/2006 s-a introdus învățarea limbii polone la grădinița din localitate. Președinte al Asociației Polonezilor din Moara este Tadeus Biseada.
Bulai (sau Bułaj, Bulaje, Bułaje, rom. Bulai, Bulaia sau chiar Balaia în unele documente) – este un cătun al satului Moara Nică (com. Moara), situat la 5 km. nord de Suceava, cândva locuit în exclusivitate de polonezi. În a II-a jumătate a sec. XIX, aici au sosit colonişti din împrejurimile localităţii Rzeszów (Robczyce şi Kolbuszowa), emigrând, probabiol ca urmare a calamităţilor ce au afectat locurile unde au trăit până atunci, profitând de procesul de colonizare în curs de desfăşurare pe aceste meleaguri. Ei au reprezentat ultimul val de emigranţi polonezi în Bucovina. În afară de Bulai, ei s-au aşezat în satele Ruda (rom. Vicşani) şi Mihoveni.
Este greu de precizat câte familii s-au aşezat în Bulai. Emil Biedrzycki în lucrarea sa „Istoria polonezilor din Bucovina” scrie: „Nu departe de Iţcani şi Suceava este situată colonia Bulaje (rom. Bulaia) numărând în 1910 – 275 de suflete faţă de 122 (1890)”.
Datele din 1910 sunt rezultatele ultimului recensământ general austriac, în care apare evident numărul de 275 de persoane de origine poloneză, acesta referindu-se la întreaga comună Bosanci, în alcătuirea căreia intra atunci colonia Bulai, dar şi de ex. Mihoveni sau Liteni. Şi în perioada interbelică Moara (deci şi Bulai) reprezenta o parte din com. Bosanci. Comuna Moara ca unitate administrativă separată datează din 1950. Recensământul general din decembrie 1930 precizează numărul polonezilor după naţionalitate din jud. Suceava de 3311, din care în com. Bosanci 602. Recensământul din 1955 nu lua în considerare naţionalitatea, în schimb cel din 15 martie 1966 dă cifra de 2850 polonezi în jud. Suceava, din care în Bosanci – 2, Mihoveni – 37, Liteni – 1, frumoasa – 26, Moara Nică – 71, Sfântu Ilie – 18, Bulai – 150. Scăderea numărului de polonezi, în raport cu situaţia de dinainte de cel de al II-lea război, a fost determinată de repatriere.
Mai Multe informații
Bulai (sau Bułaj, Bulaje, Bułaje, rom. Bulai, Bulaia sau chiar Balaia în unele documente) – este un cătun al satului Moara Nică (com. Moara), situat la 5 km. nord de Suceava, cândva locuit în exclusivitate de polonezi. În a II-a jumătate a sec. XIX, aici au sosit colonişti din împrejurimile localităţii Rzeszów (Robczyce şi Kolbuszowa), emigrând, probabiol ca urmare a calamităţilor ce au afectat locurile unde au trăit până atunci, profitând de procesul de colonizare în curs de desfăşurare pe aceste meleaguri. Ei au reprezentat ultimul val de emigranţi polonezi în Bucovina. În afară de Bulai, ei s-au aşezat în satele Ruda (rom. Vicşani) şi Mihoveni.
Este greu de precizat câte familii s-au aşezat în Bulai. Emil Biedrzycki în lucrarea sa „Istoria polonezilor din Bucovina” scrie: „Nu departe de Iţcani şi Suceava este situată colonia Bulaje (rom. Bulaia) numărând în 1910 – 275 de suflete faţă de 122 (1890)”.
Datele din 1910 sunt rezultatele ultimului recensământ general austriac, în care apare evident numărul de 275 de persoane de origine poloneză, acesta referindu-se la întreaga comună Bosanci, în alcătuirea căreia intra atunci colonia Bulai, dar şi de ex. Mihoveni sau Liteni. Şi în perioada interbelică Moara (deci şi Bulai) reprezenta o parte din com. Bosanci. Comuna Moara ca unitate administrativă separată datează din 1950. Recensământul general din decembrie 1930 precizează numărul polonezilor după naţionalitate din jud. Suceava de 3311, din care în com. Bosanci 602. Recensământul din 1955 nu lua în considerare naţionalitatea, în schimb cel din 15 martie 1966 dă cifra de 2850 polonezi în jud. Suceava, din care în Bosanci – 2, Mihoveni – 37, Liteni – 1, frumoasa – 26, Moara Nică – 71, Sfântu Ilie – 18, Bulai – 150. Scăderea numărului de polonezi, în raport cu situaţia de dinainte de cel de al II-lea război, a fost determinată de repatriere.
Mai Multe informații
